Bestia din Galați
copiii coborau scările în picioarele goale cu animalele la subraț cu părul grăsos era întuneric
de afară câte o mașină câte o rablă tremura pe asfaltul ud dinăuntru de după ușă sforăitul mecanic al tatălui mirosul mamei întoarse pe o parte copiii cocoșați pășeau pe covor prin beznă câr-câr ar fi spus porumbelul negru de rostov dar ora era cinci și ciocurile bine bandajate transpirau pe sub banda adezivă câr-câr s-ar fi auzit de dimineață butonul telecomenzii cu bateriile roase corpurile copiilor se lăfăiau în pijamale și soarele stătea să răsară ora era cinci dimineața animalele holbau ochii un castravete uitat pe masa din bucătărie aștepta să se strice zacusca se usca pe lingura din chiuvetă și copiii se scurgeau afară pe ușa de tablă unul câte unu apoi niciunul între timp lumina începea să intre în casă prin perdelele cu trandafiri copiii mergeau prin pământ cu picioarele goale și ochii umflați pe drum nimeni nu întreba ce mai face tac-tu pe drum nimeni nu răspundea uite ne-a bătut

 

 

Nervocalmin: păstrează-ți cumpătul!

m-am gândit de multe ori la copilărie și niciodată n-am revenit cu o concluzie uite mai bine îți dau aceste imagini și tu te uiți la ele și în capul tău le pui alături de propriile imagini și acolo se sudează ceva poate strâmb sau nepotrivit sigur dar cât de nepotriviți suntem noi față în față unul lângă celălalt nu e nimic care să ne lege în afară de lucruri invizibile fruntea mea e înaltă ai putea s-o spargi dacă mi-ai da un cap în gură